Cum a fost drumul spre medicină și de ce am ales specializarea ORL
Din momentul in care am descoperit anatomia, acea materia care se ocupa cu introspectia corpului uman, mi-am dorit sa devin medic. M-a fascinat corpul uman, toate mecanismele care se leaga intre ele si depind unul de altul. Suntem ca o masinarie, dar totusi nu suntem…. Avem un “schelet” (sablon) comun dar totusi exista si atit de multe diferente intre noi. O data cu aprofundarea cunoasterii corpului uman am descoperit ca echilbrul bine pus la punct din interiorul nostru se poate perturba foarte usor din cauza unor conditii externe. Astfel apar bolile.
Bolile care ne perturba confortul vietii, bolili care pot duce chiar la deces, bolile pe care noi,medicii, le putem rezolva.
In acel moment mi-am dorit sa devin medic!
De ce? Ca sa pot sa “repar” acele dezechilibre aparute in organismul nostru astfel oamenii sa se simpta mai bine si sa isi poata trai viata confortabil cat mai mult timp posbil.
In copilarie am avut nenumarate raceli, cu otite si dureri de ureche. Stateam toata ziua cu bentita pe cap deorece am constatat ca daca ofeream urechii caldura ea se simte mai bine. Dupa ce am terminat facultatea si am intrat la rezidentiat mi-am adus aminte de sentimentul de neputinta pe care l-am simtit in copilarie. Si atunci mi-am ales ca specilaizare ORL, pentru a incerca sa “usurez” suferinta copiilor in cadrul unei viroze si nu numai…
In momentul in care mi-am dat seama ca ORL inseamna si o parte din respiratie, o parte din tractul respirator am fost si mai incantata ca mi-am ales aceasta specialitate. Cu ocazia asta pot sa ajut oamenii, sa le ofer confort vietii prin faptul ca le pot desfunda nasul corect astferl incat sa poata respira foarte bine.
Care sunt provocările în chirurgia ORL
ORL-ul este o specialitate complexă legată de simțuri importante auz, miros,gust , care au un rol important în viața fiecăruia dintre noi. Este o specialitate care se interconecteaza si cu alte specialitati cum ar: neurologia, cardiologia, medicina interna, endocrinologia, etc…
Chirurgiei trebuie să i te oferi în totalitate. Fiecare manevră se învață cu răbdare și exercițiu, stând ore întregi în sala de operație. Niciodată nu poți spune că ai învățat tot. Mereu este loc de invatare.
Fiecare om este particular in felul lui, astfel ca interventiile nu vor semana una cu alta. Nu trebuie sa ne comparam intre noi. Avem un sablon dupa care suntem construiti dar acoperit de cateva diferente.
Aceste diferente pot face ca operatiile sa nu semene intre ele, simptomele aceleasi boli sa difere chiar si tratamentul in aceeasi boala sa difere de la pacient la altul.
Având în vedere ca sfera ORL se afla foarte aproape de baza craniului, orbita, nervii cranieni și a vaselor mari de sânge, fiecare gest al chirurgului ORL trebuie să fie precis și efectuat în maximă siguranță.
Operez atat copii, cat si adulti. Care sunt particularitatile acestor categorii de pacienti?
Copiii reprezintă o sursă de energie si spontaneitate. Sunt foarte sensibili și emotivi, de aceea trebuie sa fii foarte rabdator cu ei. Pot fi extrem de cooperanți daca le explici pe înțelesul lor fiecare gest. Acest lucru poate fi si apanajul parintelui. La consultul ORL ei vor sta mai linistiti si nu vor fi panicati daca parintele ii explica acasa copilului ce urmeaza sa se intample in cabinet.
Citeste cum decurge un consult ORL
Copii ma surprind mai mereu cu modul în care acceptă intervenția chirurgicală și cu rapiditatea cu care se recuperează.
Pacienții adulți vin cu afecțiuni mai complexe și cu un alt nivel de dezvoltare. Comunicarea este, însă, la fel de importantă.
Relația medic-pacient înseamnă comunicare, colaborare, încredere, empatie și înțelegere. Fiecare pacient este unic in felul lui, iar fiecare intervenție chirurgicală este specială. Efortul meu continuu de a oferi cea mai bună variantă de tratament este elementul comun al acestor pacienti.
Sa va povetesc un caz special
Fiecare caz este unic. Indiferent de diagnostic, tratament sau de amploarea unei intervenții chirurgicale, la finalul zilei știi că ai schimbat în bine viața omului din fata ta. Iar aceasta este un motiv de bucurie nu numai pentru pacient dar și pentru medic.
O mămică (mai multe chiar) îmi povestea cum își supraveghea panicata fetița în vârstă de 2 ani în timpului somnului pentru a se asigura că totul este bine deoarece fetița avea o obstrucție nazală importantă cu intreruperi in respiratie.
După intervenția chirurgicală, somnul a devenit atât de liniștit, nu se mai auzea nici un zgomot in respiratia fetitei încât mămica se trezea să „verifice” dacă fetița respiră.
După stresul pe care întreaga familie îl trăise anterior urma, firește, o perioadă de acomodare la normalitate.
Mă bucur să fiu o parte a acestor tipuri de experiențe.
Este importanta perfecționarea continuă a medicului, dorința de a oferi cea mai bună variantă de tratament pentru fiecare pacient si relatia umana intre medic si pacient, empatia pe care acesta o ofera pacientului!
Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!
