Laringoscopia – Ce este și cum se face această procedură?

Laringoscopia este o procedură efectuată de un medic pentru a se uita in laringe (partea inferioară a gâtului). Această examinare permite medicului să detecteze diferite probleme ale laringelui. Având în vedere că aici se află corzile vocale, capacitatea de a vorbi depinde de acest organ, astfel că sănătatea sa este foarte importantă.

Laringoscopia este efectuată de un medic specialist ORL. În timpul acestei proceduri, doctorul introduce un instrument mic numit laringoscop sau o mica oglinjoară in faringe, la baza limbii. Uneori este nevoie de ambele.

Laringoscopia a fost descoperită în 1854 de Manuel Garcia, un profesor de canto care a încercat să-și examineze laringele cu ajutorul unei oglinzi. Această ideea a fost preluată de Ludwig Turck doi ani mai târziu și a fost perfecționată, fiind ulterior introdusă în practica medicală.

Cui i se recomandă o laringoscopie?

Există mai multe motive pentru care un medic ar putea recomanda o laringoscopie. Pacienților carora le este recomandată această procedură adesea suferă de:

• Tuse persistenta
• Tuse cu sânge (hemoptizie)
• Răgușeală
• Dureri de gât și dificultăți de înghițire
• Respirație urât mirositoare
• Formațiuni tumorale faringo-laringiene

Laringoscopia se mai recomandă de asemenea și pentru:

• a înlătura corpii străini blocați în laringe,
• pentru prelevarea biopsiilor,
• pentru îndepărtarea polipilor de pe corzile vocale
• pentru a ajuta la efectuarea corectă a tratamentului cu laser al unor formatiuni tumorale situate pe corzile vocale.

Cum ne pregătim pentru laringoscopie?

Această procedură implică anestezie, așadar trebuie să vă gândiți din timp la cum veți pleca de la medic, deoarece nu veți putea conduce. Discutați cu medicul înainte de procedură și asigurați-vă că respectați toate indicațiile acestuia.

În cele mai multe cazuri însă, laringoscopia implică o sedare, nu o anestezie generală, așadar este posibil să nu fie nevoie să vă abțineți de la mâncare sau băuturi. Anumite medicamente sunt de asemenea interzise. De exemplu, aspirina sau antiagregantele plachetare sunt interzise cu cel puțin o săptămână înainte de laringoscopie. Spune-i medicului toate medicamentele pe care le administrezi pentru a te asigura că ai voie să le iei. Acesta îți poate recomanda întreruperea anumitor medicamente.

Cum se face laringoscopia?

Înainte de această procedură, medicul va avea nevoie de mai multe analize, pentru a ști mai bine care ar putea fi problema. Unele din analizele de care are nevoie în general sunt:

• Examinarea fizică
• Radiografia pulmonară
• Computerul tomograf
• Testul cu bariu

Înainte de a face radiografia, medicul vă va cere să înghițiți o soluție numită bariu. Această substanță de contrast va ajuta medicul să observe diferite elemente pe radiografie. Bariul nu este periculos sau toxic și se elimină în câteva ore de la ingerare.

Această procedură poate dura între 5 și 45 de minute, în funcție de tipul acesteia. Există 2 tipuri: laringoscopia indirectă și directă.

Laringoscopia indirectă

Instrumente necesare:

• O oglindă frontală
• O oglindă pentru laringoscopie, cu un diametru de 3-4 cm, fixată pe un cu care se pot face rotații de 120˚.
• Comprese
• Prelungitor pentru mânerul oglinzii care va fi introdusă în orofaringe
• Lampă de spirt

Pentru laringoscopia indirectă, pacientul stă drept, pe un scaun cu spătar. Se folosește un anesteziant local la nivelul gurii sau direct pe gât. Pentru a avea putea vedea mai bine zona examinată, medicul vă va acoperi limba. Pe urmă, va introduce o oglindă care ajută la explorarea zonei.

Cel mai adesea, vi se va cere să scoateți diferite sunete joase sau înalte, „a” sau „e”, în funcție de zona pe care o examinează acesta. Aceste sunete ajută la mișcarea corzilor vocale iar medicul va avea o vizibilitatea mai bună asupra acestora. În cazul în care este un obiect străin blocat în gât, medicul îl poate scoate.

Tehnici pentru efectuarea laringoscopiei indirecte

• Tehnica Killian: Pacientul stă în picioare, cu spatele drept, în timp ce medicul stă pe scaun. Din această poziție se poate examina peretele posterior al laringelui.
• Tehnica Turck: Medicul stă în picioare și pacientul stă pe scaun. Această tehnică este ideală pentru examinarea comisurii anterioare și suprafața laringiană a epiglotei. Oglinda va fi poziționată vertical, paralel cu peretele posterior al faringelui.
• Tehnica Avellis: Pacientul stă cu capul înclinat lateral, iar oglinda este așezată pe peretele opus faringelui. Această tehnică este ideală pentru a verifica coardele vocale și spațiul subglotic.

Laringoscopia directă

Instrumente necesare:

• Spatule sau tuburi ce sunt fixate pe un mâner în unghi drept
• Un laringoscop

Pentru a efectua laringoscopia directă este nevoie de anestezie completă. Această procedură poate fi făcută la spital sau la cabinetul medicului, sub supravegherea unei anestezist. Având în vedere că se face sub o anestezie completă, pacientul nu va simți nimic.

În timpul acestei proceduri, medicul va introduce un mic telescop flexibil pe nas sau gură, care ajunge pe urmă în gât. Cu ajutorul acestuia, medicul va putea vedea laringele îndeaproape pentru a detecta afecțiunile la nivelul acestuia.

Tot cu ajutorul telescopului se pot recolta probe sau înlătura diferite obiecte străine blocate la nivelul laringelui. Laringoscopia directă este efectuată în general în cazul în care pacientul se

îneacă ușor sau medicul trebuie să examineze zone ale laringelui mai greu accesibile.

Cui îi este recomandată laringoscopia directă:

• Această procedură este recomandată persoanelor cărora nu li se poate face o laringoscopie indirectă, cum ar fi copiilor sub 5 ani.
• În cazul în care trebuie explorate diferite zone ale laringelui mai greu accesibile
• În cazul în care pacientul se îneacă foarte ușor
• Pentru prelevarea cu ușurință a biopsiilor și pentru a permite obținerea de imagini fotografice ale laringelui

Cui nu îi este recomandată această procedură:

• Pacienților ce suferă de anevrism de aortă
• În cazul stenozei accentuate a laringelui
• Cardiacilor decompensați

Laringoscopia directă suspendată

Cu toate că, practic, care parte tot din laringoscopia directă, această procedură derivată este diferită prin captul că se poate pune în microcip operator pe tubul de laringoscopie ce se poate fixa pe toracele pacientului. Astfel, medicul va avea mâinile libere pentru a efectua manevre chirurgicale. Se efectuează sub anestezie generală.

Pentru cine este recomandată această procedură

• Pentru diagnosticarea afecțiunilor laringiene
• Pentru prelevarea de biopsii
• Pentru intervenții chirurgicale pe endolaringe cum ar fi asupra polipilor, a tumorilor de corzi vocale, a paraliziilor acestora.

Interpretarea rezultatelor

În timpul laringoscopiei, medicul poate recolta diferite probe sau poate face o biopsie în cazul în care aveți diferite formațiuni ce indică o suspiciune neoplazică. După această procedură, medicul vă va transmite rezultatele. În cazul unei biopsii, rezultatele vor fi primite după 3-5 zile, astfel că medicul va cere pacientului să revină sau îl va îndruma către alt doctor.

Laringoscopia – Riscuri și efecte secundare

În general, această procedură este considerată foarte sigură. Riscurile acesteia pot include iritația gâtului, așadar nu există probleme serioase ce le poate cauza.

Cu toate acestea, având în vedere că laringoscopia se efectuează în urma unei anestezii (generale sau locale), trebuie să fim conștienți de riscurile acestora. Este în general nevoie de o perioadă de recuperare, mai ales în cazul laringoscopiei generale, ce implică anestezie totală. Cu toate că efectele sale dispar cam în 2 ore, se recomandă evitarea  diferitelor activități cum ar fi condusul cel puțin pentru restul zilei, motiv pentru care trebuie să vă asigurați că are cine să vă conducă acasă.