În doar o lună, la Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL “Prof. Dr. D. Hociata” din capitală, s-au descoperit șase cazuri de ciuperca neagră (mucormicoză). Toate cele șase cazuri au fost depistate la persoane care au avut, în trecut, COVID-19.
Medicii susțin că din cauza pandemiei de COVID-19, a crescut destul de mult numărul cazurilor de mucormicoză. Patru pacienți diagnosticați cu ciuperca neagră au avut o evoluție favorabilă. Din păcate unul din cei șase pacienți a decedat, iar altul este internat în secția de Terapie Intensivă pentru că a fost operat.
În general, infecția cu ciuperca neagră a fost descoperită la aproximativ o lună după ce bolnavii au trecut prin COVID-19. Potrivit medicilor, vârsta celor diagnosticați cu mucormicoză este în scădere.
Directorul medical al Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL “Prof. Dr. D. Hociota”, conf. univ dr. Răzvan Hainăroșie a declarat:
“În spital, am avut, în 15 ani, doar patru cazuri de mucormicoză și suntem un centru cu adresabilitate mare. Acum, am avut șase cazuri într-o singură lună. Deci, clar, numărul acestora a crescut simțitor și ne așteptăm în continuare să mai identificăm astfel de cazuri de mucormicoză.
Mare parte dintre aceștia erau pacienți diabetici, dar am avut și pacienți non-diabetici, care avuseseră tratamente cu doze mari de glucocorticoizi.”
Ce este mucormicoza?
Mucormicoza este o infecție cauzată de expunerea la un tip de fungi, ce se găsește de obicei în sol, plante, fructe și legume aflate în descompunere. Această infecție potențial severă este destul de rară și afectează, în special, persoanele care suferă de diabet sau au imunitatea slăbită.
Macrofalgele alveolare inhibă germinarea sporilor care ajung accidental, prin inhalare, în plămânii sănătoși. În cazul persoanelor susceptibile la mucormicoză, sporii germinează și formează hife. Aceste hive se extind la nivelul plămânilor și invadează atât vasele de sânge, cât și țesuturile adiacente. Prin urmare, apare tromboza, iar țesuturile se necrozează.
Ciuperca neagră – simptome
Mucormicoza afectează atât sinusurile, cât și creierul și plămânii. Pentru persoanele care suferă de diabet sau au imunitatea scăzută, această infecție poate fi foarte periculoasă. Statisticile arată că indicele de mortalitate în cazul mucormicozei rinosinuzale este cuprins între 36% și 40%, iar în cazul mucormicozei pulmonare acest indice este mult mai crescut, fiind cuprins între 75% și 100%.
Tocmai de aceea este foarte important ca mucormicoza să fie identificată din timp. Astfel, pacientul va primi tratamentul corespunzător și va avea mai multe șanse să treacă cu bine peste această infecție.
Pe pagina de Facebook RoVaccinare a fost publicată o postare în care se menționează că printre cele mai frecvente simptome cu care se confruntă persoanele diagnosticate cu ciuperca neagră după ce s-au vindecat se COVID-19, se numără scăderea acuității vizuale sau chiar pierderea vederii, durere facială, ptoza palpebrală (pleoapă căzută), afectare sinusală. Această infecție poate fi fatală pentru persoanele care suferă de diabet sau au sistemul imunitar slăbit.
Mucormicoza nu este contagioasă, deci nu se poate transmite prin contactul cu persoane sau animale infectate.
Factori de risc pentru ciuperca neagră
Infecția apare mai des la persoanele care au un sistem imunitar slăbit, însă poate afecta și persoane sănătoase. Factorii de risc pentru mucormicoză includ:
- Diabet zaharat, mai ales dacă bolnavii nu încearcă să țină boala sub control
- Afecțiuni hematologice
- Transplant de organe
- Malnutriție severă
- Uremie
- Boli diareice
- Tăieturi, zgârieturi sau alte traumatisme cutanate
- Neutropenie
- SIDA
Mucormicoza rinocerebrală
Dacă infecția se extinde, poate avea o evoluție nefavorabilă. Simptomele mucormicozei rinocerebrale includ dureri faciale, hipestezie în zona feței, migrene, vedere încețoșată, edem facial.
În cazul în care infecția se propagă în cavitatea orbitală prin sinusul etmoidal poate apărea ptoza palpebrală ce limitează mișcările oculare și duce inclusiv la pierderea vederii.
Dacă pacientul ajunge să se confrunte cu ptoza bilaterală sau să-și piardă vederea, înseamnă că este posibil ca infecția să se extindă către creier și să formeze abcese cerebrale.
Mucormicoza pulmonară
Această boală are simptome asemănătoare unei pneumonii severe și este însoțită de febră mare, dureri toracice și tuse. Dacă infecția evoluează poate duce la apariția unor cavități ce favorizează hemoptizia, care poate fi fatală pentru unii pacienți.
Mucormicoza gastrointestinală
De obicei, apare la pacienții subnutriți și afectează stomacul, ileonul și colonul. Simptomatologia digestivă a bolii debutează acut. Pacienții care suferă de mucormicoză gastrointestinală au un risc crescut de deces.
Mucormicoza cutanată
Această infecție poate duce la apariția unor leziuni, dacă bariera de protecție cutanată a pacientului este perturbată. În general, agenții mucormicozei nu pot penetra pielea intactă, însă arsurile sau alte traumatisme ce afectează structura pielii permit microorganismelor să între în țesuturile ei. Diabeticii ar putea avea leziuni cutanate, apărute în urma injecțiilor cu insulină.
Diagnosticarea mucormicozei
Medicul va verifica istoricul pacientului și îl va examina fizic, fiind foarte atent la factorii de risc pentru mucormicoză. Cu cât boala este diagnosticată mai rapid, cu atât șansele ca pacientul să supraviețuiască sunt mai mari. Dacă pacientul este suspect de mucormicoză, va începe terapia antifungică empirică.
Pentru a putea pune diagnosticul de mucormicoză, medicul trebuie să solicite:
- Probe de biopsie din zonele afectate
- Culturi de sânge
- Culturi de spută
- Radiografii și tomografie computerizată toracică
- RMN
Tratamentul pentru mucormicoză
Pacientul se poate vindeca dacă urmează cu strictețe tratamentul pentru mucormicoză. În unele cazuri, este posibil ca medicul să-i recomande pacientului să-și țină sub control diabetul sau să reducă doza de imunosupresoare pentru a îmbunătăți tratamentul infecției fungice.
Pentru eliminarea țesuturilor necrozate se apelează la intervenția chirurgicală. După ce zonele afectate se vindecă, s-ar putea să fie nevoie și de o operație de reconstrucție.
Medicamentul administrat intravenos pacienților care suferă de ciuperca neagră este amfotericina B. Un alt agent antifungic triazolic administrat pacienților cu mucormicoză care nu răspund la alte tratamente antifungice este posaconazolul.
Aproximativ 50% dintre infecțiile craniofaciale se tratează prin intervenții chirurgicale și administrarea de amfotericina B. Pacienții cu mucormicoză care nu primesc tratament, au un risc ridicat de deces.
În general, starea pacienților cu leziuni cutanate primare evoluează favorabil, rata de mortalitate în cazul mucormicozei cutanate fiind de 15%. Din păcate, pacienții cu mucormicoză pulmonară sau gastrointestinală au șanse de supraviețuire destul de mici, deoarece aceste forme sunt diagnosticate, în general, mult prea târziu.
Ai intrebari sau nedumeriri despre acest subiect? Apasa aici si scrie intrebarea ta!
